Trei parlamentari români, vizaţi de o grupare globală de spionaj a Chinei
Bakhmut. . . Au existat 17 școli, 29 de grădinițe, 5 case de cultură, 12 biblioteci. . . în Bakhmut
Au existat 17 școli în Bakhmut (11600 de elevi).
Erau 29 de grădinițe în Bakhmut (3500 de copii)
În Bakhmut erau 3 PTU (2000 de studenți, 2 tehnicieni
(6000 de elevi), mai multe școli de muzică,
5 case de cultură, 12 biblioteci. . .
Lângă Bakhmut se afla o mină de sare și cea mai mare sală de concerte subterană din lume.
În Bahmutí se afla o întreprindere mare pentru producția de vinuri ígristih clasic butil ємovanim metoda.
În Bakhmut a fost… .
A fost… .
A fost… .
Un astfel de oraș nu mai există în Ucraina.
De unde vine „rusul” – totul încetează să mai existe. . .
Lavrov, noi acuzaţii împotriva României: Regimul instalat la Chişinău, condus de români, calcă exact pe urmele regimului de la Kiev
„Sicriul a fost coborât în pământ”. Mii de ruși au venit la înmormântarea lui Aleksei Navalnîi și au strigat împotriva lui Putin
Vladimir Tismaneanu : O voce a demnitatii europene este aceea a poetului, profesorului, traducatorului, intelectualului public Radu Vancu
Cred ca gresim cumva (ma includ si pe mine in aceasta categorie) dand prea multa atentie unor decerebrati, pramatii si canalii, si trecand cu vederea atitudinile, interventiile, vocile care intr-adevar conteaza.
Cele care garanteaza onoarea, gentiletea, decenta ca norme ale vietii publice. Cele care se opun calibanilor totalitari. Cele care denunta agresiunea rusa impotriva Ucrainei si a culturii ucrainene. Calm, ferm, fara ocolisuri si fara echivoc.
O asemenea voce a demnitatii europene este aceea a poetului, profesorului, traducatorului, intelectualului public Radu Vancu.
Vladimir Tismaneanu
„O umanitate ale cărei cuvinte nu trădează umanul?”
Un splendid (dis)curs despre literatură & uman a ținut scriitorul Radu Vancu, săptămâna trecută, joi, în deschiderea festivalului Internațional de Literatură Odesa, desfășurat la București. Aplaudat îndelung de cei prezenți, discursul a fost ulterior preluat și publicat integral și de El Pais și de Tagesspiegel, urmând să fie tradus și în alte limbi. Prelegerea lui Radu Vancu are extraordinarul potențial de a atinge nu doar un public restrâns & specializat, ci orice minte deschisă reflecțiilor etice. Autorul Kaddish-ului vorbește de această dată explicit despre forța indestructibilă a literaturii în fața tragediilor istoriei; despre puterea și frumusețea cuvintelor care continuă să strige adevărul de dincolo de moarte, ridicându-se deasupra gropilor comune, deasupra crimelor ideologice și a cruzimii opresorilor care le comit. Consecvent cu toate intervențiile publice on topic de până acum, acest discurs polivalent al scriitorului Radu Vancu poate fi „citit” simultan ca: o reiterativă declarație de solidaritate cu victimele regimurilor totalitare, o mărturisire de credință & principii privind responsabilitatea intelectualilor de a vorbi liber, un manifest împotriva extremismelor ideologice, și, în același timp, ca o emoționantă pledoarie pentru dimensiunea cu adevărat umană a umanității. Veți simți cât de copleșitoare sunt exemplele din literatură, invocate de Radu Vancu în această admirabilă expunere despre suferință și neabdicarea de la principii…. mai mult la :„O umanitate ale cărei cuvinte nu trădează umanul?”