
În fața ta cu Armand Goșu: Rusia folosește toate fostele țări sovietice și înflorește

Alegerile locale din Turcia. De ce a fost înfrînt partidul președintelui Erdogan?
Ieri, 31 martie în Turcia au avut loc alegeri locale generale. Apatia, indiferența și sentimentul de deznădejde, pe care le-am observat printre turci înainte de aceste alegeri sunt în totală opoziție cu starea de bucurie, speranță și beatitudine de după alegeri. Această campanie electorală a fost una dintre cele mai plictisitoare campanii pe care am avut ocazia să le urmăresc de când mă aflu în această țară. Unul dintre motive ar fi ideea că votul turcilor nu ar mai putea schimba nimic în țara lor. Dar rezultatele alegerilor arată că electoratul de aproximativ 62 milioane de turci poate suprinde. Numărarea totală a voturilor arată o înfrângere destul de clară a AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării, condus de președintele Erdogan). Bătălia principală s-a dat pentru cele mai mari orașe ale Turciei: Istanbul, Ankara și Izmir. Acestea au fost conduse până acum de primari ai Partidului Popular Republican – partid de opoziție din Turcia (CHP – partid fondat de Mustafa Kemal Ataturk). Primarii candidați din partea AKP au depus eforturi incomensurabile pentru a câștiga aceste orașe, dar nu le-a reușit. Mai mult, candidații din partea partidului de opoziție CHP au câștigat alegerile și în alte mari orașe ale Turciei, pe care multă lume nu credea că acest partid le-ar putea câștiga. Este pentru prima oară de la apariția AKP pe scena politică din Turcia când CHP reușește să se claseze pe primul loc la nivel național. În Turcia există o expresie pe larg folosită în presă: „Cine câștigă Istanbulul, câștigă Turcia!”. Istanbulul, metropola în care locuiesc 16 milioane locuitori a fost miza cea mai mare a acestui scrutin electoral. Actualul primar al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, este unul dintre cei mai populari politicieni din Turcia, dar și cel mai puternic politician din opoziție. mai mult la :Trei parlamentari români, vizaţi de o grupare globală de spionaj a Chinei
Bakhmut. . . Au existat 17 școli, 29 de grădinițe, 5 case de cultură, 12 biblioteci. . . în Bakhmut
Au existat 17 școli în Bakhmut (11600 de elevi).
Erau 29 de grădinițe în Bakhmut (3500 de copii)
În Bakhmut erau 3 PTU (2000 de studenți, 2 tehnicieni
(6000 de elevi), mai multe școli de muzică,
5 case de cultură, 12 biblioteci. . .
Lângă Bakhmut se afla o mină de sare și cea mai mare sală de concerte subterană din lume.
În Bahmutí se afla o întreprindere mare pentru producția de vinuri ígristih clasic butil ємovanim metoda.
În Bakhmut a fost… .
A fost… .
A fost… .
Un astfel de oraș nu mai există în Ucraina.
De unde vine „rusul” – totul încetează să mai existe. . .

Lavrov, noi acuzaţii împotriva României: Regimul instalat la Chişinău, condus de români, calcă exact pe urmele regimului de la Kiev
„Sicriul a fost coborât în pământ”. Mii de ruși au venit la înmormântarea lui Aleksei Navalnîi și au strigat împotriva lui Putin
Vladimir Tismaneanu : O voce a demnitatii europene este aceea a poetului, profesorului, traducatorului, intelectualului public Radu Vancu
Cred ca gresim cumva (ma includ si pe mine in aceasta categorie) dand prea multa atentie unor decerebrati, pramatii si canalii, si trecand cu vederea atitudinile, interventiile, vocile care intr-adevar conteaza.
Cele care garanteaza onoarea, gentiletea, decenta ca norme ale vietii publice. Cele care se opun calibanilor totalitari. Cele care denunta agresiunea rusa impotriva Ucrainei si a culturii ucrainene. Calm, ferm, fara ocolisuri si fara echivoc.
O asemenea voce a demnitatii europene este aceea a poetului, profesorului, traducatorului, intelectualului public Radu Vancu.
Vladimir Tismaneanu

„O umanitate ale cărei cuvinte nu trădează umanul?”
Un splendid (dis)curs despre literatură & uman a ținut scriitorul Radu Vancu, săptămâna trecută, joi, în deschiderea festivalului Internațional de Literatură Odesa, desfășurat la București. Aplaudat îndelung de cei prezenți, discursul a fost ulterior preluat și publicat integral și de El Pais și de Tagesspiegel, urmând să fie tradus și în alte limbi. Prelegerea lui Radu Vancu are extraordinarul potențial de a atinge nu doar un public restrâns & specializat, ci orice minte deschisă reflecțiilor etice. Autorul Kaddish-ului vorbește de această dată explicit despre forța indestructibilă a literaturii în fața tragediilor istoriei; despre puterea și frumusețea cuvintelor care continuă să strige adevărul de dincolo de moarte, ridicându-se deasupra gropilor comune, deasupra crimelor ideologice și a cruzimii opresorilor care le comit. Consecvent cu toate intervențiile publice on topic de până acum, acest discurs polivalent al scriitorului Radu Vancu poate fi „citit” simultan ca: o reiterativă declarație de solidaritate cu victimele regimurilor totalitare, o mărturisire de credință & principii privind responsabilitatea intelectualilor de a vorbi liber, un manifest împotriva extremismelor ideologice, și, în același timp, ca o emoționantă pledoarie pentru dimensiunea cu adevărat umană a umanității. Veți simți cât de copleșitoare sunt exemplele din literatură, invocate de Radu Vancu în această admirabilă expunere despre suferință și neabdicarea de la principii…. mai mult la :„O umanitate ale cărei cuvinte nu trădează umanul?”